Managementul-mamitelor

Managementul mamitelor

Indiferent de ferma, sezon, rasa sau specie, inflamatiile glandei mamare – mamita – genereaza pierderi, preocupari si nelinisti. Abordarea individuala sau populationala a episoadelor in care mamitele clinice explodeaza – denumite perioade cu incidenta crescuta – solicita preocupare, cunoastere si profesionalism. In fapt, in spatele mamitelor vizibile sau clinice se afla infectiile asimptomatice, insidioase sau subclinice care, din nefericire, sunt mai numeroase decat primele. In conditii de mediu favorabil dezvoltarii bacteriilor sau ca urmare a unor factori perturbanti (stres termic, dezechilibre nutritionale sau greseli privind igiena si rutina mulsului), invariabil apar mamitele.

Tehnologic, cele descrise sunt prezente in toate fermele care produc lapte. Ceea ce difera este modalitatea perceptiei infectiilor, nivelul acceptat al prevalentei, precum si modalitatea de control al acestor infectii – managementul mamitelor.

Data fiind preocuparea pentru studiul rezistentei bacteriilor la preparatele antimicrobiene – o plaga care in urmatorii 30-40 de ani va produce cel putin la fel de multe decese ca si cancerul – impreuna cu colegii clinicieni, microbiologi si geneticieni va propunem cativa pasi care pot fi utilizati in controlul mamitelor si in gestionarea pierderilor generate de catre acestea. Pasii propusi sunt reprezentati de: depistare, diagnostic si tratament. De la bun inceput, sugeram implicarea specialistilor. Faptul ca priviti peste umarul veterinarului si credeti ca faceti ceea ce a facut el nu inseamna ca vor exista rezultate. Pe de alta parte, nu toti specialistii mai obtin rezultatele scontate, pentru ca nici bateriile cauzatoare ale infectiilor glandei mamare nu mai sunt cele de odinioara, intrucat structura genetica a bacteriilor a suferit modificari ingrijoratoare pentru populatia umana.

Analiza celulelor din lapte – primul pas spre depistarea bolii

Depistarea mamitei este primul lucru care trebuie facut cu o frecventa periodica. In fapt, depistarea infectiilor trebuie sa fie o preocupare continua! Cea mai facila depistare este oarecum una indirecta – urmarim sa cuantificam numarul bacteriilor si a celulelor corpului care se regasesc in laptele din uger. Celulele din lapte sunt in fapt un amestec alcatuit din bacterii, cum sunt Streptococcus spp., Staphylococcus spp., Escherichia coli Enterococcus spp. Lactococcus spp., Citrobacter spp., Klebsiella spp., Enterobacter spp., Serratia s.a., pe care le-am putea numi „armata rea”, si din celule ale corpului animal – celule neinflamatorii, celule inflamatorii, limfocite, neutrofile – care ar putea fi denumite ca „armata buna” sau aparatorii organismului. Consideram ca, prin originea si rolurile acestora, sintagma celule somatice nu este una fericit aleasa. In fapt, bacteriile, cu diferite grade de contagiozitate, pot proveni din mediul inconjurator (asternut, igiena, spalarea inadecvata a ugerului s.a.) sau de la alte animale (transmise ca urmare a unor deficiente ale mulsului, prin instalatia de muls s.a). Oricum s-ar numi si oricare ar fi originea acestora, celulele din lapte sunt indicatori in baza carora consideram ca ugerul este sau nu sanatos.

Numarul de celule din lapte poate fi cuantificat din tanc, de la fiecare vaca si din fiecare glanda mamara. Ca urmare, abordarea poate fi una generala, individuala sau topic-glandulara.

  • Calitatea laptelui din tanc este apreciata de laboratorul procesatorului. Buletinul de analiza al laptelui livrat exprima, in mod general, continutul de celule din tancul de racire. In acest caz, in functie de numarul celulelor identificate, laptele crud colectat sau produs in ferma poate fi destinat consumului uman; din punct de vedere valoric, limitele legii sunt largi – normele legislative in vigoare precizeaza ca laptele de vaca sau de bivolita cu mai mult de 400.000 celule somatice/ml nu mai poate fi utilizat pentru fabricarea produselor „obtinute din lapte crud” ale caror procese de fabricare nu includ nici un tratament termic.
  • Identificarea vacilor posibil infectate, in cazul fermelor inscrise in controlul oficial al productiei de lapte, se face prin cuantificarea celulelor somatice pentru fiecare proba medie recoltata ca amestec din glandele mamare functionale ale fiecarei vaci. Practic, periodic, se primesc informatii despre starea de ansamblu a productiei de lapte (nivel, proteina-cazeina, grasime, uree) si sanatatea glandei mamare (celule somatice). In acest caz, daca se utilizeaza informatiile din Buletinul de control (care trebuie considerat drept buletin de analiza al sanatatii productiei), coloana celule somatice (vezi exemplul din figura – NCS/ml x1000), se pot identifica rapid, individual, toate bovinele cu posibile infectii individuale ale glandei mamare.

Identificarea glandei mamare infectate

Aceasta este cea mai importanta activitate, deoarece tratamentul se face topic-glandular, doar in sfertul sau sferturile infectate! Deoarece infectia poate surveni in fiecare sau in oricare dintre cele patru glande mamare, se impune gasirea sfertului sau sferturilor infectate. Asadar, chiar daca instalatia de muls permite depistarea infectiei, de cele mai multe ori mulgatorul trebuie sa faca depistarea pentru fiecare sfert, periodic si de fiecare data cand apar semne asociabile mamitei. Pare mult, pare greu, dar nu e!

Unul dintre cele mai utilizare analize care se efectueaza la nivelul salii de muls este testul de depistare timpurie a mamitei, dezvoltat de catre fermierii din California (CMT) (vezi grupaj foto 1-4). Despre procedurile CMT cititi in numarul viitor al revistei Ferma.

Activitate in sala platformei de muls – Utilizarea Testului Californian pentru depistarea mamitelor (CMT) in ferme partenere ale Unitatii de Extensie. Prelevarea jeturilor de lapte din fiecare glanda mamara (stanga), interpretarea viscozitatii, aglutinarii si modificarea culorii amestecului din paleta de diagnostic (mijloc) si inregistrarea rezultatului CMT, urmata de prelevarea probelor de lapte pentu examenul fizico-chimic si microbiologic (dreapta), in situatia in care depistarea a fost pozitiva.

Echipa BIOAMR, Abordarea bioeconomica a agentilor antimicrobieni – utilizare si rezistenta, proiect finantat de catre UEFISCDI, PN-III-P1-1.2-PCCDI-2017-0361

IDENTIFICAREA VACILOR POSIBIL INFECTATE

Indiferent de specie, la nivelul fermei recomandam urmatoarele:

  • la valori de 200.000-399.000 celule somatice/ml, vacile sunt infectate si trebuie considerata existenta mamitei subclinice;
  • la valori de 400.000-799.000 celule somatice/ml, vacile sunt infectate si trebuie sa poata fi observata mamita clinica;
  • la valori peste 800.00 celule somatice/ml vaci le sunt infectate si se impune interventia terapeutica.

Practic, buletinul de analiza al COP impune ca imediat dupa primirea buletinului de analiza (daca asta se face intr-un timp rezonabil de la efectuarea controlului), sa aiba loc depistarea infectiei in fiecare din cele patru glande mamare, pentru toate animalele care au avut mai mult de 200.000 celule somatice/ml lapte in probele medii.

La nivelul fermei, depistarea vacilor posibil infectate solicita existenta unor instalatii care permit masurarea unor parametri cum sunt: temperatura, conductivitatea, numarul de celule somatice din lapte etc. Deoarece nu toate fermele au platforme de muls si instalatii care sa permita depistarea, aceasta activitate va trebui considerata separat!

Coloana Celule somatice (NCS/ml x 1000) releva modalitatea de exprimare a numarului de celule somatice: in cazul de fata, pentru a afla numarul de celule somatice dintr-un mililitru de lapte, numarul de celule inscrise in tabel se inmulteste cu 1000 (NCS/ ml x 1000). Aceasta inseamna ca prima vaca are 2.356×1.000 a 2.356.000 celule somatice/ml lapte. Practic, din cele 14 animale, la doua trebuie sa poata fi observata mamita clinica (vacile cu 537 si 592 mii celule/ml) si la trei se impune tratamentul (2.376, 4.373 si 14.697 mii celule/ml)!

Material preluat de pe www.revista-ferma.ro

Foto credit www.pexels.com

Articol publicat in revista Ferma nr. 14/241 (editia 15-31 august 2019)

Related Posts