Ordinul MADR 44 din 24 februarie 2026, publicat săptămâna trecută în
Monitorul Oficial, stabilește suprafața minimă de pășune, teren arabil la plata
subvențiilor APIA aferente acestui an de cerere. Potrivit Ordinului MADR,
fermierii care solicită plățile APIA pe hectar anul acesta, „exploatează un
teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, suprafața parcelei agricole
este de cel puțin 0,3 ha, în cazul serelor și solariilor este de cel puțin 0,03
ha, iar în cazul culturilor permanente suprafața parcelei agricole este de cel
puțin 0,1 ha.”
Așadar, crescătorii de animale solicită plata
subvenției APIA pentru minim un hectar de pășune, la fel și fermierii care
exploatează teren arabil. Ordinul MADR 44/2926 definește culturile permanente
pentru care suprafața parcelei agricole este de cel puțin 0,1 ha: „culturile
permanente sunt următoarele: vii, livezi, pepiniere, hameiști, arbuști
fructiferi, liane fructifere, speciile forestiere cu ciclu scurt de producție,
terenuri aflate în pregătire pentru înființare livezi, vii și alte culturi
permanente, pentru care nu se practică un sistem de rotație, altele decât
pajiștile permanente, care produc recolte repetate, astfel cum sunt prevăzute
la pct. 4.1.1.2.2 din PS 2023-2027. În cazul terenurilor aflate în pregătire se
realizează doar lucrări de pregătire/menținere specifice ale terenului,
necesare pentru înființarea noii culturi permanente [curățarea terenului de
vegetația existentă (defrișare)], eliminarea resturilor vegetale, îndepărtarea
pietrelor, desfundarea solului la adâncime mare (lucrare cu subsolierul),
nivelarea solului, controlul integrat al buruienilor, bolilor și dăunătorilor,
administrarea îngrășămintelor organice și chimice, a amendamentelor, pichetarea
terenului, pregătirea gropilor pentru înființarea culturii permanente,
înființarea culturii permanente.”
Parcela agricolă este definită de același Ordin:
„parcelă agricolă înseamnă o suprafață continuă de teren, care face obiectul
unei declarații din partea unui singur fermier, cu aceeași categorie de
folosință pe care se cultivă o singură grupă de culturi; cu toate acestea, în
cazul în care se solicită o declarație separată privind utilizarea unei
suprafețe care face parte dintr-o singură grupă de culturi, utilizarea
respectivă limitează suplimentar, dacă este necesar, suprafața respectivă. În
cadrul unei parcele agricole pot exista una sau mai multe subparcele cu culturi
distincte, care fac parte din aceeași categorie de folosință, culturi care pot
fi modificate de la un an la altul. Suprafețele ocupate de sere și/sau solarii
se vor declara drept parcele distincte. După finalizarea tuturor controalelor,
suprafața parcelei agricole trebuie să se încadreze în categoria de folosință
asociată blocului fizic din LPIS.”
Sursă:MADR; Agroinfo
